marți, 3 martie 2015


UN COPIL? POATE.

Care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz! (2 Corinteni 1:4) 

 Urma să fiu supusă unei proceduri medicale pe care nu o doream şi, în timp ce medicul mă examina, i-am semnalat nişte schimbări pe care le simţeam în corpul meu. El a decis să-mi prescrie un test de sarcină şi, spre surprinderea noastră, eram însărcinată! Soţul meu şi cu mine am fost foar­te entuziasmaţi, pentru că de mult timp ne doream un copil. Aşa că am amânat procedura medicală. Pe măsură ce săptămânile treceau, aveam simptomele obişnuite de rău dimineaţa şi pofte. Dar apoi am observat o schimbare de parcă ceva nu era bine, aşa că am mers la obstetrician. A fost şi el îngrijorat, aşa că mi-a făcut un test cu ultrasunete. Mi-a spus că ceva nu este în regulă şi că trebuie să am grijă. Cam în aceeaşi perioadă am primit vestea că bunica soţului meu mu­rise. N-am vrut ca soţul să călătorească singur şi, pentru că mă simţeam ceva mai bine, mi-am întrebat medicul dacă eram aptă pentru călătorie, iar acesta mi-a dat încuviinţarea. În timpul călătoriei însă, l-am rugat pe soţul meu să oprească la o benzinărie. Aveam o stare de disconfort şi mă temeam să nu pierd sarcina. Dar Dumnezeu a aranjat lucrurile chiar şi în această situaţie descurajantă. Lângă benzinărie era un hotel, astfel că am putut închiria o cameră. Medicul îmi dăduse numărul său de acasă pentru orice eventualitate, aşa că l-am sunat. Mi-a dat instrucţiuni stricte, în caz că se întâmpla ceva, şi m-a îndemnat să ajung la un spital cât mai repede posibil. Deşi ne aflam într-un oraş necunoscut, Domnul a intervenit din nou şi ne-a ajutat să găsim un spital specializat în astfel de probleme pentru femei. Doctorul care m-a examinat i-a spus echipei medicale: "Bănuiam că se află în pericol de a pierde sarcina, şi asta s-a şi întâmplat." Aceste cuvinte m-au lovit direct în suflet. O, cât de mult doream acest copil! Câteva zile mai târziu, citeam devoţionalul pentru femei şi am dat peste nota biografică a unei femei care contribuise la scrierea lui. Aceasta publi­case o carte în care vorbea despre pierderile ei de sarcină. I-am citit cartea şi am simţit că mă vindec. La câtva timp am rămas din nou însărcinată. Dar am pierdut şi acest copil. Soţul meu şi cu mine am fost devastaţi. Şi totuşi Domnul a fost cu mine şi a folosit necazurile mele pentru a-i ajuta pe alţii. Harul lui Dumne­zeu este îndestulător. Nu contează cât de mare este încercarea, noi "suntem mângâiaţi de Dumnezeu". BERTHA HALL

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu