Petale de vesnicie

Cine crezi că ești?

Studiul XII – Trimestrul I

Duminică, 15 martie 2015

1. Citește Proverbele 30:1-3,32,33. Ce ne spun aceste versete?

Proverbele 30

1 Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache. Cuvintele înţelepte rostite de omul acesta pentru Itiel, pentru Itiel şi pentru Ucal.
2 Negreşit, sunt mai prost decât oricine şi n-am pricepere de om.
3 N-am învăţat înţelepciunea

32 Dacă mândria te împinge la fapte de nebunie şi dacă ai gânduri rele, pune mâna la gură:
33 căci baterea laptelui dă smântână, scărpinarea nasului dă sânge şi stoarcerea mâniei dă certuri.

Negarea de sine pe care o putem observa în aceste texte biblice face notă discordantă cu înălțarea de sine caracteristică monarhilor din Orientul Apropiat antic, cărora le plăcea să se laude cu înțelepciunea, cu realizările și cu victoriile lor. Despre Solomon însuși a fost consemnat faptul că ,,a întrecut pe toți împărații pământului în bogății și înțelepciune” (1Împărați 10:23; Eclesiastul 2;9). Iar Nebucadnețar declara cu îngânfare: ,,Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu, ca loc de ședere împărătească, prin puterea bogăției mele și spre slava măreției mele?” (Daniel 4:30).

Scriitorul acestui pasaj își recunoaște ignoranța și numește lauda de sine ,,prostie”. Cuvântul ebraic folosit aici pentru ,,prost” este nabal, de unde și numele lui Nabal, un exemplu de om mândru și nebun (1Samuel 25). Această laudă de sine, care implică mândria, include și posibilitatea de a-i umili pe alții și de a stârni mânie și disensiuni. Apostolul Pavel i-a numit ,,nebuni” pe unii membri ai bisericii din Corint care se considerau înțelepți și, mai mult, se lăudau cu aceasta (2Corinteni 11:18,19).

2Corinteni 11

18 De vreme ce mulţi se laudă după firea pământească, mă voi lăuda şi eu.
19 Doar voi suferiţi cu plăcere pe nebuni, voi, care sunteţi înţelepţi!

2. Citește Luca 18:9-14. De ce este atât de ușor să adoptăm atitudinea fariseului? Ce putem face pentru a ne feri de această ispită?

Luca 18

9 A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi şi dispreţuiau pe ceilalţi.
10 „„Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu şi altul, vameş.”
11 „Fariseul sta” „în picioare şi a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule””, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari, sau chiar ca vameşul acesta.”
12 „Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’”
13 „Vameşul stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci se bătea în piept şi zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’”
14 „Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci” „oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.””

Nu poți decât să-i compătimești pe oamenii lăudăroși (de obicei, aceasta este o mască a nesiguranței), fiindcă lauda lor de sine ne arată cât de mult se pot înșela și cât de ignoranți sunt.

************************************************