SĂ NE HRĂNIM SUFLETUL
Îmi înviorează sufletul. (Psalmii 23:3)
Nu voi uita niciodată ziua în care am descoperit zambilele. Eram în vacanţa de primăvară a ultimului an la Universitatea Andrews şi mă aflam la cumpărături în centrul oraşului Chicago. lntrând în magazinul din Marshall Field, m-a întâmpinat un parfum încântător care umplea parterul. Mi-am dat seama curând că mirosul venea de la zeci de ghivece de zambile plasate pe rafturile cu cosmetice. Crescută în statul Texas, nu aveam nici cea mai mică idee cum sunt zambilele primăvara şi am fost total surprinsă de aroma lor divină. Pe drumul spre casă, în acea zi, m-am oprit la o florărie şi am cumpărat un ghiveci cu zambile pentru apartamentul meu. De atunci, în fiecare primăvară cumpăr zambile. Uneori le plantez aproape de intrarea în casă, unde le pot vedea şi mirosi, iar în alţi ani cumpăr ghivece pentru interior. Oriunde le-aş avea, bucuria pe care mi-o dă mirosul lor nu se diminuează. La puţin timp de la plăcuta "întâlnire" cu zambilele, am dat peste un scurt poem care mi-a atins inima. Era scris de poetul persan Saadi: "Dacă de bunuri materiale eşti lipsit şi în cămara mică doar două pâini mai ai, vinde una şi de-acei bani cumpără zambile şi hrăneşte-ţi sufletul." An după an, în viaţa mea agitată şi plină de stres, am înţeles că zambilele întotdeauna mi-au hrănit sufletul. Cât de recunoscătoare Îi sunt lui Dumnezeu că, prin intermediul zambilelor, El îmi reaminteşte că vrea să experimentez înviorarea Lui şi că mi -a pus la dispoziţie tot ce am nevoie ca să mă bucur de ea. În lumea aceasta agitată, fiecare trebuie să ne luăm timp să ne hrănim sufletele, altfel, depresia, extenuarea şi boala ne vor copleşi. Tatăl nostru iubitor ne-a pus la dispoziţie belşugul naturii, spre binele nostru. Când mă simt stresată, îmi place să fac o plimbare lungă prin cartier. Copacii înfloriţi şi plantele mă încântă în cea mai mare parte a anului, dar chiar şi iarna păsărelele şi veveriţele mă binedispun. Iar mişcarea fizică pe care o fac este cel mai sigur antidot împotriva stresului. În doar câteva minute, zâmbetul îmi colorează faţa şi capăt o nouă doză de curaj pentru a-mi depăşi problemele. Oare dispar acestea în mod miraculos? Nu, dar atitudinea mea se schimbă. Sufletul îmi este înviorat. Mă rog ca fiecare dintre noi să experimentăm antidotul lui Dumnezeu contra stresului şi descurajării, descoperind şi bucurându-ne de frumuseţile pe care le râspândeşte în calea noastră. CARLA BAKER
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu