UCENICI INDECISI
După aceea Josif din Arimateea, care era
ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat
să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce ... Nicodim ... a venit
şi el. (Ioan 19:38,39)
Despre Nicodim şi despre Iosif din
Arimateea nu ni se spune decât că au fost ucenici. Ne-am fi dorit să
avem mai multe detalii despre ei, şi îndeosebi despre Nicodim. Despre
Nicodim ştim că era un om foarte bogat, că a evitat să fie văzut
împreună cu Hristos şi că a venit la El
noaptea. De asemenea, mai ştim că L-a numit pe Isus Învăţător. EI nu
poate fi aşezat alături de ceilalţi ucenici, fiindcă o bună bucată de
timp nu şi-a declarat credinţa. Fie că ne place sau nu, tăcerea este o
alegere. Tăcerea nu poate fi luată drept dedicare faţă de Hristos.
Această loialitate parţială, dacă o putem numi aşa, nu reprezintă
idealul. Dovada faptului că L-am acceptat pe Hristos şi că am cunoscut
puterea Sa mântuitoare este, luarea poziţiei de partea Lui, mărturisirea
Lui în orice împrejurare, şi mai cu seamă atunci când situaţia o cere.
Este necesar să dăm expresie dedicării noastre. Prietenii şi cunoscuţii
noştri nu trebuie să rămână în dubiu în această privinţă. Este deosebit
de important să Îl onorăm pe Domnul nostru în mod deschis şi spontan
prin cuvânt şi prin faptă. Să nu ne eschivăm de la devotamentul complet
faţă de El şi faţă de Cuvântul Său. Cauza Sa nu a avut niciodată nevoie
mai mare de martori curajoşi. Creştinii de astăzi adoptă trei atitudini
de neiertat: prima este tratarea cu superficialitate, indiferenţă şi
neseriozitate a situaţiei în care se află oamenii acum; a doua este
trăirea ca şi când viaţa creştină nu ar presupune nicio
responsabilitate, iar a treia este lipsa curajului moral de a ne ridica
la înălţimea ocaziei oferite de Dumnezeu. Omenirea se află într-o
situaţie critică. Cei care nu se ostenesc să-şi pună mintea la lucru şi
să facă ceva în această privinţă dau dovadă de laşitate. Într-o lume
nesăbuită, imorală şi crudă, este nevoie de curaj pentru a trăi pe faţă
şi fără ruşine pentru Hristos. Nu îndemnăm aici la fanatism, ci la
alegerea zilnică a unei vieţi neprihănite, departe de păcat, la decizia
de a iubi, la decizia de a ne sacrifica pe noi înşine şi de a fi
ascultători şi la decizia de a avea compasiune faţă de cei pierduţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu