De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă întotdeauna din ea. (Psalmii 34: 19 )
La
finalul saptamanii trecute am ascultat o prezentare foarte interesanta,
care facea o paralela intre diferite pasari şi comportamentul uman. Nu
ma pricep să redau toate nuantele şi implicatiile, dar am retinut câteva
lucruri pe care vreau să le folosesc pentru editorialul de astazi. Unii
oameni sunt precum cucul: profita de munca altora şi în decurs de
câteva secunde de neatenţie isi aseza oul în cuibul altei pasari. Fara
să isi creasca responsabil puii, fara să le urmareasca cresterea, fara
macar să multumeasca celeilalte pasari pentru ca prin caldura propriului
corp va ajuta la dezvoltarea propriului ou. Oamenii acestia nu ştiu cum
să se comporte altfel pentru ca asa au crescut şi ei: fara calauzire,
fara reguli, fara un model. Este în firea lor să faca ceea ce fac fara a
se intreba dacă se poate şi altfel.
Alti
oameni sunt precum vulturul, ei au rabdare multa şi aripi mari. Ei
asteapta până ce se incalzeste pamantul, până ce conditiile sunt
prielnice, până când aerul cald incepe să se ridice şi abia atunci se
avanta în inaltimi. Ei sunt acei oameni care asteapta mirosul de aer
cald şi bland, care nu isi pierd capul la orice adiere, care au un plan
şi ştiu exact când şi cum se va întâmplă totul. Acestia sunt oamenii
care profita de conditiile din jur, care isi cantaresc pasii, care ştiu
ca trebuie ajunga sus şi ştiu şi ca asta se va întâmplă fara ca ei să se
oboseasca prea mult. Asa au invatat de la batranii lor, ca locul lor
este sus, ca acolo le este tot rostul, printre cei (puţini) ca ei.
Apoi,
mai exista condorii, cele mai mari pasari rapitoare de pe pamant,
simbol de putere şi de vitalitate. Condorii au o vedere exceptionala şi
chiar de nu ar vedea, tot ar putea mirosi un hoit de la mare departare.
în afara de vazul şi mirosul exceptionale, pentru a putea digera o
asemenea hrana, stomacul sau produce un acid concentrat mai coroziv
decat ploaia acida, asemenea tuturor pasarilor carnivore. Practic
intregul sau corp este adaptat pentru a-i servi supravietuirii. Din
nefericire, exista şi mancaruri mai puţin hranitoare, cum ar fi
antibioticele şi hormonii pe care oamenii le folosesc pentru hrana şi
tratamentul animalele domestice, substante care se dovedesc daunatoare
în asa masura încât cauzeaza moartea condorilor. Accidentele acestea
demonstreaza ca, şi atunci când facem ce ştim ca trebuie să facem, când
ne comportam asa cum credem ca este natural, bine, este posibil să cadem
în capcane pe care nu le prevedem. La fel cum este important la modul
concret ce mancam, hrana este de mai multe feluri, nu doar mancare şi
bautura. Hrana mentala, spirituala, toate sunt lucruri care intra în
viata noastra, care ne modifica senzorial perceptia asupra lumii. Este
perceptia mea curata sau bolnava?
Si
intrebarea pe care mi-o tot pun este aceasta: ce hranesc eu? Hranesc
ceva care sper să imi aduca beneficii pe termen lung sau pe termen
scurt? Hranesc ceva ce ştiu ca este gresit? Sau cumva “infometez” vreun
obicei bun care ar merita mai mult?
Denisa Stamate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu