Asteptam,de cand ne nastem asteptam,sa vina
primavara,vara,toamna,iarna...ele vin si trec,iar noi nici nu observam ca
asteptand...grabirea noastra-i sa plecam,trecem incet,incet prin viata si
intr-o zi asteptarea se v-a sfarsi...si-atunci,unde vei fi?
JennyT
 |
|
Ştii cum te-aş
iubi? Cum iubeşte vântul. Mi-aş strecura degetele tăcută prin părul tău, pe
frunte, pe pleoape, pe obraji şi buze. Ţi-aş fura un sărut şi tu nu ai şti dacă
sunt eu sau vântul. Şi vântul iubeşte furând! Îţi fură săruturi, zâmbete, şoapte
grele de plăcere, căldura celor mai ascunse locuri. Îţi lasă doar fiorii de sub
piele, obrajii rumeni şi buzele însetate. Şi ţi-e atât de sete când te sărută
vântul încât nici alte sute de sărutări nu ţi-ar aduce alinare. Ştii cum te-aş
iubi? Ca iarba! O simţi cum te atinge cu mii şi mii de fire pline de rouă?
Atingerea ei rece nu mai ascunde mâna mea fierbinte ce-ţi mângâie pulsul şi
fiorii. Cum e iubirea ierbii? Rece, umedă şi plină de parfum de crud, de flori
sălbatice îndrăgostite de soare şi fragi... Ce-ţi mai miroase gura a fragi! Şi
râsul tău miroase a fragi. Şi iarba miroase ca tine sau tu ca ea, cine mai
poate să distingă trupul tău încărcat de rouă? Şi vântul pare la fel de
nelămurit. S-a oprit puţin într-un boboc de margaretă şi îşi ţine respiraţia.
Apoi se avânta din nou şi îţi soarbe ultimile picături de rouă. Un soare
la fel de fierbinte apune în iarbă...
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu