Petale de vesnicie

OARE CINE?

Oare cine a furat zâmbetul de voie bună?
Cine a lăsat în urmă cap pleșuv, fără cunună?
Cine-a pus în omul sincer un tupeu exclusivist
Și l-a servit cu minciună, de-a rămas și gol și trist?
Cine-a răpit caracterul, alb ceresc, plin de pudoare,
Cine-a murdărit costumul de purtat la sărbătoare?
De ce plânge-n taină Eva, de ce suferă Adam?
De ce se vorbește-n ceruri despre Un Galilean?

De ce Abel, dus de mână, privind raiul de departe,
O întreabă pe mămica: De ce gardul ne desparte?
Și-apoi încă îi mai pune întrebări destul de grele:
De ce crește pălămida? De ce-avem haine de piele?
De ce bătături în palme și de ce cuțitul taie?
De ce Cain, mă împinge și-apoi sare la bătaie?
De ce stă la porți, de strajă, la Eden, un Heruvim?
Dacă Domnul ne vrea bine, de ce ne împotrivim?

Dacă este o poruncă, despre ziua de Sabat,
De ce unii din cetate merg la câmp sau la furat?
Și de ce se ceartă lumea pentru luncile mănoase,
De ce-n piața din comună stau atâtea puturoase?
De ce-i o spânzurătoare lângă judecătorie?
Și de ce atâta lume zace-n prefăcătorie?
De ce plângem când pădurea, către iarnă, pierde haina?
Cine vine cu răspunsuri? Pân’ la urmă care-i taina?

Întrebări… Multe din ele n-au primit răspuns precis…
Vor veni răspunsuri clare, poate-n noul Paradis…
Mulți înoată printre taine neștiind măcar minunea
Pe care-o primește omul când înalță rugăciunea…
Minunat ar fi ca omul să dorească mântuirea,
Înțelegându-și necazul și ce poartă-n ea, iubirea…
Omul a greșit… Ce dramă! Dar Hristos e viu! El poate!...
Jertfa crucii pe Golgota poate da răspuns la toate.
Alex D Jercan