Petale de vesnicie

FĂRĂ NICIO ÎNTÂRZIERE

Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe ... este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. (Apocalipsa 22: 11) 

 Fiecare dintre noi va avea parte în viaţă de o ultimă şansă. Numai Dumnezeu ştie când anume ne va cerceta, dar timpul cercetării va veni în mod sigur. Duhul Sfânt lucrează la inimile noastre zi de zi. În funcţie de cum răspun­dem la îndemnurile Sale, devenim fie mai buni, fie mai răi. Când venim în contact cu adevărul, când auzim glasul lui Dumnezeu vorbind inimii, suntem chemaţi să dăm un răspuns fără întârziere. Dacă ÎI respingem, devenim mai slabi şi mai săraci din punct de vedere spiritual. La biserică vin mulţi oameni care nu sunt motivaţi de dragostea pentru Hristos sau de consacrarea faţă de cauza Sa. Ei nu sunt ataşaţi de Domnul decât mică măsură. Dacă ne găsim într-o astfel de situaţie, să nu mai lăsăm să treacă nici o zi până când nu-L cunoaştem pe Domnul ca Mântuitor al nostru, ca izvor de speranţă şi viaţă. Să venim în locaşul Său fiindcă iubim Cuvântul Său, şi nu ca să fim admiraţi de ceilalţi. Să dăruim şi să lucrăm de dragul Său. Să fim atraşi de adevărul, de frumuseţea şi de dragostea Sa, iar atunci ne vom simţi într-adevăr de El! În timpul vieţii Sale pe pământ, Domnul Hristos a ajuns să fie îndrăgit într-o oarecare măsură de unii oameni din cauză că îi vindeca pe bolnavi şi îi hrănea pe flămânzi. Ei nu s-au simţit atraşi de persoana Sa, de misiunea Sa pentru cei pierduţi sau de harul Său mântuitor. Şi astăzi, Hristos priveşte în adâncul inimii noastre ca să vadă dacă Îl iubim în mod real, dacă Îl iubim pentru ceea ce este EI. Pregătirea necesară pentru a ne întâlni cu Domnul este să-L iubim din toată inima. Dragostea adevărată nu se gândeşte la pâine şi la peşte. Noi suntem ai Lui şi facem  parte din biserica Sa nu de dragul unui câştig material sau de oricare natură, ci pentru că mai presus de toate dorim să fim ca El. Noi venim la El nu pentru că aşa e la modă, ci în pofida faptului că nu mai e la modă. Neprihănirea Sa este scăparea noastră, dragostea Sa faţă de noi ne însufleţeşte, aprobarea Sa este cea mai mare mulţumire a noastră, viaţa Sa este cea mai mare nevoie a noastră. Totul ne e posibil prin puterea dragostei şi a harului Său. Când avem această asig­urare în Hristos, nu ne mai lăsăm duşi de orice vânt de învăţătură. Nu ne mai frământăm cu privire la ziua venirii Sale. Ne bucurăm de siguranţă şi de pace şi evenimentele din lumea aceasta nu ne mai bulversează.