Răstigniți împreună cu Hristos
Am fost răstignit împreună cu Hristos. (Galateni 2:20)
Răstignirea noastră împreună cu Hristos este unul dintre cele mai revoluţionare aspecte ale vieţii creştine. Apostolul Pavel vorbeşte destul de des despre această învăţătură creştină. Din nefericire însă, ea a fost greşit înţeleasă ca însemnând respingerea şi desconsiderarea de către om a propriei persoane, discreditarea a tot ce ţine de valoarea sa nativă. Această idee este anticreştină. Ea a condus de multe ori la lipsa respectului de sine şi la nerecunoaşterea adevăratei valori a omului. În Filipine, un mic grup de oameni, cunoscuţi sub numele de flagelanţi, își taie pielea de pe spinare cu sticlă ascuţită, se mutilează şi se lovesc cu un băţ sau cu un bici în public, în timp ce merg spre biserică. Unii dintre ei poartă în spate cruci mari de lemn. Ei fac toate acestea cu scopul mortificării trupului şi al îndeplinirii de penitenţe pentru păcatele trecute. Dar nu la acestea se referă Pavel. Nu putem rezolva problema păcatului prin autopedepsire sau prin autoînjosire. Domnul Hristos ne-a dat următoarea poruncă: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei 22:39). Datoria noastră este să ne iubim pe noi înşine aşa cum ne iubeşte Dumnezeu, să ne preţuim aşa cum ne preţuieşte El. Credinţa creştină acordă o valoare supremă fiinţei umane. Ea subliniază valoarea personală înaintea lui Dumnezeu şi a semenilor noştri. De aceea, exploatarea omului nu are ce căuta aici. Creştinii trebuie să respingă tot ce le trezeşte simţământul de nevrednicie, conştienţi fiind de dragostea şi de preocuparea lui Dumnezeu faţă de ei. Pe de altă parte, Pavel dă îndemnul ca nimeni „să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine”. Avem nevoie aşadar să facem distincţie între iubirea de sine corespunzătoare şi egoism. Dumnezeu vrea să ne vedem starea şi potenţialul aşa cum le vede El. Credinţa creştină afirmă integritatea şi valoarea noastră ca persoane. Atunci, ce înseamnă să fim răstigniţi împreună cu Hristos? Mai întâi, trebuie să înţelegem că moartea este sentinţa dată de Dumnezeu în dreptul păcatului, care ne distruge viaţa. Păcatul este cea mai mortală otravă existentă în lumea noastră. Nu ne putem juca cu el. Dumnezeu urmăreşte să-i pună capăt. Noi trebuie să murim faţă de păcat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu